Eram in cabina de proba, entuziasmata de ce gasisem prin magazin dupa o sesiune maI lunga de “quality time together” la shopping, impreuna cu partenerul meu. Ca orice alt barbat, simte imediat nevoia de gasi o solutie la orice problema si de asta, ori de cate ori am vreo cerinta in timp ce probez, stiu ca este omul potrivit pentru aceasta misiune: are orientare in spatiu, background profesional de armata, asadar daca poate sa gaseasca resurse necesare noaptea in padure, poate sa supravietuiasca cateva ore in mall, stie unde sa gaseasca si cum sa citeasca o eticheta, si nu are gusturI rele cand vine vorba de hainute pentru mine, deci ce iti poti dori mai mult?

In timp ce probez, imi dau seama ca am nevoie de o marime mai mare pentru topul pe care il alesesem, asa ca-I fac un semn discret, il chem langa cabina si il rog sa-mi aduca un 38. Pleaca elegant de langa mine, si in momentul in care se indeparteaza destul de mult, mai intreaba inca o data, in gura mare: “Cat iti trebuie, baby, 38?????” . Nu stiu daca a fost de vina ecoul care s-a creat in cabina, zambetul lui care trada increderea inocenta ca daca este mai mare, e mai bine, vocea lui de barbat rostind marimea respectiva care a facut-o sa para mai degraba dimensiune de cort si nu de top din dantela sau faptul ca am vazut cateva capete intoarse, insa cert e ca nu mai exista nici o sansa sa-mi placa cum imi venea marimea mai mare ceruta.

A ramas cumva cu mine intamplarea asta, am povestit-o fetelor la birou, la cafea, am ras sincer, cu pofta si cu un simt (ascuns) de liniste sufleteasca ca toate purtam in dimineata aia o marime S la pulover. Si totusi, inca eram pusa pe ganduri. De ce nu am cumparat topul, daca imi placea si ma simteam bine in el? Pana la urma, imi trebuia o marime mai mare in partea bustului, ceea ce nu e deloc rau! Daca este sa fiu sincera, am in dulap marimi de la XS la L si in toate ma simt ok. Prefer oricand o haina care e putin mai larguta, mai comoda, o camasa care cade pe un umar, o rochie care ma lasa sa respir in defavoarea uneia care ma face sa arat gravida de la o aluna, deci, trebuie sa fie altceva la mijloc.

S-ul de pe eticheta nu vine de la Smart sau Sexy

Am trecut de la glumite la birou, la artileria grea de rationamente logice si introspectie cu scopul de a ajunge la adevaratul motiv pentru care nu ma lasa in pace gandul ca m-am facut singura sa ma simt prost, pentru ca asta se intamplase de fapt – cine a zis ca shoppingul nu e metoda de autocunoastere si terapie, se inseala amarnic!

Cu toate stim ca S -ul acela, nu vine de la Smart sau Sexy, ca nu are nicI o legatura cu atitudinea, intelectul si senzualitatea, ca nu e elementul cheie din perSonalitate (si daca inca nu suntem convinse, oricand o avem pe Beyonce cu noi sa ne explice cum sta treaba), insa o marime mai mica la orice, are uneori puteri magice asupra pSihiculuI nostru. Inseamna o victorie personala, un rezultat palpabil si notabil, un plus de incredere. De multe ori, e mai puternic decat un brand sau decat comfortul tau si te trezestI ca iti vine sa raspunzi in alt mod unuI compliment legat de tinuta ta: “Ce draguta e rochia asta!”, “Merci, e un S”. Facem obsesii pentru oversized jackets, poncho-urI si boyfriend jeans, dar si pe alea, le vrem XS, daca se poate, de parca ar conta la ceva!

Avem cumva standarde duble pentru noi?

Cele de mai sus nu sunt rele, insa noi, femeile, facem asta sa functioneze cumva in detrimentul nostru si ajungem sa ne simtim prost, sa ne punem la colt pe coji de goji daca cumva nu ne incadram in propriile standarde de frumusete. “Beautiful in any size or shape” are de a face cu increderea in sine, cu energie pozitiva, cu o viata sanatoasa si traita din plin, numai ca asta e un slogan prea lung si nu ar incapea pe nici o eticheta.

Ma intreb totusi de ce sustinem asta si credem cu tarie ca e adevarat cand e vorba de alte persoane, dar nu de noi insine? De ce vedem ca prietenele noastre sunt frumoase indiferent de marimea hainelor lor, dar cand vine vorba de noi, nu se mai aplica aceeasi regula? Sa nu ma intelegeti gresit, sunt prima care militeaza pentru standarde mai inalte in ceea ce priveste modul in care arati, te prezinti si mai important decat toate, modul in care te simti si nu sunt fan de mediocritati sau scuze, insa nu cred ca trebuie sa ne pedepsim constant.

Inca un exemplu clasic: ai vrea ca el sa te placa in pijamalele lalai cu girafa grasuta care sta pe norisor, nu? Doar daca te place nemachiata, nearanjata si in cei mai largi pantaloni de trening, stiI ca e dragoste adevarata, nu e asa? Dar tu pe tine, te placi fara makeup? Olinda, oglinjoara, cine nu e cea mai corecta din tara?

SI daca tot am ajuns la parteneri, intr-o existenta chinuita de masuri, de ce insistam sa mintim ca marimea nu conteaza, ladies?