Orgoliul este deseori confundat cu masculinitate, respect sau incredere in sine.

Nimic mai fals. Cand cele trei din urma exista, orgoliu nu are de ce sa ia fiinta. E o chestiune complicata, de chimie fina care spune ca elementele nu pot coexista, pur si simplu.

Eu, tu si orgoliul ar putea fi catalogata ca un fel de open-relationship sau un menaj a trois, un rau necesar sau normalitate, dar nu o pot vedea asa. Intr-o relatie de iubire, nu e loc decat de 2, orice altceva este in plus, nu are legatura cu sentimentele, cu povestea de dragoste, ci, mai tot timpul, cu unul dintre parteneri.

Daca stau sa o iau matematic – rog indulgenta pentru ca am terminat filologie – intr-un cuplu, nu e nici macar vorba de doua persoane, ci devine cumva un fel de cod binar, in care nu exista decat combinatii de 0 si 1, daca este sa vorbim de idealul la care tindem cu totii: sa devenim unul cu cel de langa, sa nu mai fie nevoie de argumente, explicatii, orgolii si sa nu conteze decat fericirea persoanei iubite. Asadar, cum matematica e in toate, in iubire exista 1 sau nimic.

Problema intervine atunci cand, in loc sa raspunzi cu iubire partenerului tau, cu intelegere, rabdare si stiind ca are cele mai bune intentii, raspunde orgoliul in locul tau. Cand deja conteaza mai mult sa ai dreptate in orice, sa ai ultimul cuvant sau sa-l pui la punct pe cel de langa tine, atunci nu mai vorbim de iubire, pentru ca cele doua nu pot coexista. Nu poti sa simti dragoste si ura in acelasi timp, nu va mai uitati dupa telenovele! Nu exista iubire si vinovatie, fericire si inselat, prietenie si dorinta. Fiecare exista in lipsa celeilalte si ocupa tot spatiul disponibil in sufletele si mintile noastre.

Nu ati observat ca barbatii romani au parca un extra layer de ego, de cele mai multe ori nejustificat? Si culmea, cu cat nivelul de cultura e mai scazut, ca sa nu vorbim de inteligenta emotionala la cote minime, cu atat ego-ul este mai mare? E drept ca este si alimentat de prezenta unor domnisoare care echilibreaza balanta, dar totusi nu pot sa nu observ aceasta trasatura autohtona. Mai punem o zicala cu “cantatul cocosului in casa”, si avem tabloul familial complet.

Sa nu ne intelegem gresit, e un semn de respect sa-i dai dreptate celui de langa tine de fiecare data cand e cazul, sa fii de partea lui si sa simta suportul si consideratia ta constant, nu despre asta este vorba. Ma refer strict la toate situatiile in care nu lasam de la noi, nu incercam sa intelegem, nu vrem sa facem “sa fie bine” si luam fiecare astfel de comportament, de altfel extrem de normal, ca fiind un semn de slabiciune.

Barbatii rad de cel care face ce il roaga sotia, il fac praf pe cel care are intiativa de a se implica si de a prelua cu drag problemele, care renunta la seara de meci in favoarea unei intalniri cu iubita, care zice pas la a treia bere pentru ca trebuie sa ajunga acasa, si mai rau, care chiar vrea sa vina un pic mai repede ca sa mai aiba niste timp impreuna cu femeia iubita. “Un fraier, il tine sub papuc” – de parca “frica de papuc” e adancita in gena noastra, poate se trage de la Decebal incoace, poate despre asta aveau cosmaruri stramosii nostri, nu le era frica de cotropitori, nu le aveau cu zeitatile si ofrandele aduse, nu erau zei pe pamant care sa construiasca piramide de care sa ne minunam si azi, insa frica de a te afla sub papuc, i-a tinut uniti, dom’le!

Un barbat adevarat este cel asumat, care stie ce vrea si ce are acasa, care nu vede un compromis in chestii zilnice, in ajutor, prezenta, implicare si sentimente. Le face atat de discret, incat cea de langa nici macar nu a simtit ca fost vreodata o problema. Le face din iubire, nu pentru ca se cere, sau pentru ca asa trebuie. E cel care se gandeste mai intai la sufletul de langa el, care ofera atentie, complimente si face totul sa para natural. Care stie ofere si sa primeasca respect, sa ceara si celorlalti de langa respectul pentru cea ce iubeste si face, fara sa intoarca privirea catre afirmatii care nu conteaza. Nu cere pareri, nu-l intereseaza rautati. Ce are acasa, e mai important. Dupa cum zicea Tony Robbins: vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii indragostit? Nu as zice ca cele doua se exclud, ci mai degraba, ca ego-ul si iubirea sunt antagoniste, ramanand la fiecare decizia asupra ce este mai important.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.