Orgoliul este deseori confundat cu masculinitate, respect sau incredere in sine.

Nimic mai fals. Cand cele trei din urma exista, orgoliu nu are de ce sa ia fiinta. E o chestiune complicata, de chimie fina care spune ca elementele nu pot coexista, pur si simplu.

Eu, tu si orgoliul ar putea fi catalogata ca un fel de open-relationship sau un menaj a trois, un rau necesar sau normalitate, dar nu o pot vedea asa. Intr-o relatie de iubire, nu e loc decat de 2, orice altceva este in plus, nu are legatura cu sentimentele, cu povestea de dragoste, ci, mai tot timpul, cu unul dintre parteneri.

Daca stau sa o iau matematic – rog indulgenta pentru ca am terminat filologie – intr-un cuplu, nu e nici macar vorba de doua persoane, ci devine cumva un fel de cod binar, in care nu exista decat combinatii de 0 si 1, daca este sa vorbim de idealul la care tindem cu totii: sa devenim unul cu cel de langa, sa nu mai fie nevoie de argumente, explicatii, orgolii si sa nu conteze decat fericirea persoanei iubite. Asadar, cum matematica e in toate, in iubire exista 1 sau nimic.

Problema intervine atunci cand, in loc sa raspunzi cu iubire partenerului tau, cu intelegere, rabdare si stiind ca are cele mai bune intentii, raspunde orgoliul in locul tau. Cand deja conteaza mai mult sa ai dreptate in orice, sa ai ultimul cuvant sau sa-l pui la punct pe cel de langa tine, atunci nu mai vorbim de iubire, pentru ca cele doua nu pot coexista. Nu poti sa simti dragoste si ura in acelasi timp, nu va mai uitati dupa telenovele! Nu exista iubire si vinovatie, fericire si inselat, prietenie si dorinta. Fiecare exista in lipsa celeilalte si ocupa tot spatiul disponibil in sufletele si mintile noastre.

Nu ati observat ca barbatii romani au parca un extra layer de ego, de cele mai multe ori nejustificat? Si culmea, cu cat nivelul de cultura e mai scazut, ca sa nu vorbim de inteligenta emotionala la cote minime, cu atat ego-ul este mai mare? E drept ca este si alimentat de prezenta unor domnisoare care echilibreaza balanta, dar totusi nu pot sa nu observ aceasta trasatura autohtona. Mai punem o zicala cu “cantatul cocosului in casa”, si avem tabloul familial complet.

Sa nu ne intelegem gresit, e un semn de respect sa-i dai dreptate celui de langa tine de fiecare data cand e cazul, sa fii de partea lui si sa simta suportul si consideratia ta constant, nu despre asta este vorba. Ma refer strict la toate situatiile in care nu lasam de la noi, nu incercam sa intelegem, nu vrem sa facem “sa fie bine” si luam fiecare astfel de comportament, de altfel extrem de normal, ca fiind un semn de slabiciune.

Barbatii rad de cel care face ce il roaga sotia, il fac praf pe cel care are intiativa de a se implica si de a prelua cu drag problemele, care renunta la seara de meci in favoarea unei intalniri cu iubita, care zice pas la a treia bere pentru ca trebuie sa ajunga acasa, si mai rau, care chiar vrea sa vina un pic mai repede ca sa mai aiba niste timp impreuna cu femeia iubita. “Un fraier, il tine sub papuc” – de parca “frica de papuc” e adancita in gena noastra, poate se trage de la Decebal incoace, poate despre asta aveau cosmaruri stramosii nostri, nu le era frica de cotropitori, nu le aveau cu zeitatile si ofrandele aduse, nu erau zei pe pamant care sa construiasca piramide de care sa ne minunam si azi, insa frica de a te afla sub papuc, i-a tinut uniti, dom’le!

Un barbat adevarat este cel asumat, care stie ce vrea si ce are acasa, care nu vede un compromis in chestii zilnice, in ajutor, prezenta, implicare si sentimente. Le face atat de discret, incat cea de langa nici macar nu a simtit ca fost vreodata o problema. Le face din iubire, nu pentru ca se cere, sau pentru ca asa trebuie. E cel care se gandeste mai intai la sufletul de langa el, care ofera atentie, complimente si face totul sa para natural. Care stie ofere si sa primeasca respect, sa ceara si celorlalti de langa respectul pentru cea ce iubeste si face, fara sa intoarca privirea catre afirmatii care nu conteaza. Nu cere pareri, nu-l intereseaza rautati. Ce are acasa, e mai important. Dupa cum zicea Tony Robbins: vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii indragostit? Nu as zice ca cele doua se exclud, ci mai degraba, ca ego-ul si iubirea sunt antagoniste, ramanand la fiecare decizia asupra ce este mai important.

Asta e chiar o poveste adevarata, traita de subsemnata cu ajutorul unei minuni de prietene de suflet. V-am mai zis, cu totii avem un Dumbledore, iar in cazul meu, ia forma unei araboaice superbe de 32 ani, cu parul mov in cap, gura mare si spirit de neinvins, pe care cu mandrie o numesc cea mai buna prietena. Stiu ca descrierea de mai sus si sufletul ei par rupte din Arabian Nights, dar ea chiar exista in realitate si mi-a fost trainerul sufletesc ce mi-a dat mereu 2 palme si un sut in directia dezvoltarii personale de ani de zile, cu efecte mai bune decat orice psiholog, preot sau discurs de pe TED.

 

Cum am ajuns la regula cu pricina?

 

Regula de 5 la 1 a venit natural in timp ce noi doua dezbateam cu ardoare povestile din capul meu, care de atata vreme imi stricau realitatea, imi afectau sanatatea si viitorul. Devenise atat de grav si de rau incat nu imi puteam opri gandurile nici macar noaptea, nu ma odihneam deloc, umblasem pe la o gramada de doctori pentru ca toate sistemele mele interne incepusera sa o ia razna si ma simteam rau in mod constant. Era deja vorba de probleme la inima, ameteli, rinichi si tiroida afectate, doar ca sa va dau cateva detalii despre ce ravagii facea starea psihica in tot corpul meu. Eu deja eram constienta ca fiecare conditie fizica este de fapt un semnal de alarma emotional si o bataie la usa sufletului, dar lucrurile imi scapau de sub control, ma simteam fara putere, fara speranta si fara iesire.

Cum vorbeam noi doua, intens ca de obicei, i-a venit ideea asta in efortul de a incerca sa ma faca pe mine sa vad lucrurile putin diferit: de ce nu te gandesti la ce a iesit bine din fiecare experienta nefericita, ratata sau plina de suflerinta care acum iti chinuie sufletul?

Am fost deosebit de inchisa la propunerea asta, spunand ca eu sunt extrem de constienta ca nu am cancer, detin o masina, am o casa si un job bun, merci!, dar acest discurs nu o sa mearga la mine acum, nu pentru ca nu sunt recunoascatoare pentru tot ce am, dar pentru ca toate astea tot nu ma fac sa ma simt mai bine despre prezentul meu care nu are nimic de a face cu tot ce mi-am dorit eu sa am in viata mea la cei 30 de ani. Realitatea mea de acum este atat de departe de visul meu pentru acest moment si, mai mult decat atat, am si reusit sa stric tot ce era bun, sa pierd tot ce am iubit, iar nimic din ce am facut nu a functionat, nici un efort nu a dat rezultate.

Prietena mea a continuat, spunand ca ea se refera la un alt tip de scenariu, unul in care eu iau pe rand fiecare relatie „esuata”, tot ce consider eu ca fiind un „esec”, toate experientele rele, triste din viata mea si gasesc lucruri bune care au venit de acolo.

Ok, de vreme ce am petrecut ani citind despre asta, ascultand speech-uri, mergand la conferinte, lucrand serios la dezvoltarea mea personala in efortul de a ma cunoaste mai bine si a deveni un om mai frumos, stiam deja conceptul conform caruia orice intamplare este o lectie de viata, si nu exista greseli sau esec. Totusi, a intelege ceva nu este egal cu a-l aplica pe deplin si a-l trai. Corect. Nu mai aveam scuza.

Rezultate socante din incheietura … mintii

Am mers acasa in seara aia si am inceput sa scriu despre toate cele 3 relatii – esuate – din viata mea, nefiind convinsa ca procesul o sa functioneze, dar am facut-o indiferent de asta.

Am inceput cu povestea de iubire pe care o regret teribil, pentru care inima mea inca sufera. Ghici ce a iesit? In ciuda faptului ca ma puneam la colt pentru despartire si purtam dupa mine o vina care l-ar fi facut si pe John Cena sa renunte, am descoperit ca o gramada de lucruri bune au iesit din despartirea aia, inclusiv acest blog si dorinta de a scrie. Toate astea au venit la pachet cu multe abilitati de comunicare regasite, care o sa stea la temelia oricarei relatii viitoare, fie ca viata ne va aduce din nou impreuna sau ne gasim fericirea separat.

Mi-am dat seama ca fiecare pas „gresit” pe care l-am facut, fiecare ocol emotional, toata suferinta, chiar si orice obstacol profesional intampinat m-au adus mai aproape de a dobandi sau macar de a constientiza abilitatile, nevoile si punctele forte pe care nu le aveam inca, dar mai ales pe cele de care trebuie sa ma folosesc in viitor ca sa ajung la orice fel de fericire si implinire viitoare pe care o doresc.

De la cele mai dezastruoase relatii de iubire am avut cel mai mult de invatat si culmea, imediat dupa ce am pus punct, cu toata durerea in suflet, lucrurile bune si-au facut loc in viata mea, aproape instant. Asta a fost chiar o descoperire socanta, pentru ca eu ma gandeam ca am invatat numai cum sa zbier mai tare decat celalalt, cum sa raman blocata in acelasi tipar si sa ma gasesc in aceleasi relatii, facand aceleasi greseli. Departe de adevar, de vreme ce am invatat sa identific cu exactitate tot ce nu vreau de la barbatul de langa mine, ceea ce e la fel de important ca tot ce iti doresti sa atragi, stiu acum mult mai multe despre mine si limitele mele, despre schimbari in bine, actiunile pe care trebuie sa le iei ca sa primesti ceva diferit si totul despre primele semne de „pericol” pe care inainte le ignoram cu brio.

Cum am aplicat regula? 

Sfatul prietenei mele a fost sa gasesc macar un singur lucru bun din fiecare intamplarea rea pe care am trait-o vreodata. Hey, daca reusesti sa gasesti 2, esti deja castigator by far, nu?

Copilul silitor din mine nu s-a oprit la doua, asa ca am marit nivelul durerii de a cauta prin toate amintirile triste ca sa ajung sa scot toate bunatatile emotionale pentru smoothie-ul de hranire sufleteasca. Asa ca, am incercat sa gasesc cel putin 3 chestii bune din fiecare suferinta. Partea amuzanta a fost ca odata ce m-am apucat serios, nu m-am mai putut opri!

Ce am invatat cu adevarat de aici?

  • Chiar daca calitatile mele de scriitor au fost mereu destul de bunicele, abilitatile mele de comunicare nu au fost mereu atat de puternice, pentru ca nu faceam ce trebuie, chiar daca aveam cele mai bune intentii. De exemplu, nu spuneam ce imi doream cu adevarat de la EL, din frica ca de a nu-l supara pe cel de langa mine, din prea multa iubire si rabdare, lasandu-l si pe el sa faca exact cum crede, lasand de la mine si trecand peste anumite lucruri doar pentru ca il iubeam prea mult. Desigur, asta nu a avut cum sa mearga si nu a facut altceva decat sa adune frustrare care a pus capat relatiei. El nu avea de unde sa stie ce se intampla inautrul meu, asa ca a continuat sa faca ce simtea ca e mai bine, iar eu nu i-am dat nici o sansa sa schimbe ceva. Nu cred ca mai e cazul sa spun ca ne-am indepartat, din prea multa dragoste si consideratie…
  • Cea mai cumplita experienta de job pe care am avut-o vreodata mi-a adus exact asta: experienta!!!! Am invatat in cateva luni groaznice cat altii in ani de zile asa ca am devenit instant mai increzatoare in fortele proprii, m-am prezentat mult mai bine la interviurile care au urmat, fiind relaxata si convinsa ca daca am supravietuit si am avut rezultate in situatia aia, cu siguranta sunt capabila sa invat si sa reusesc in orice conditii. Sa va mai spun ca au urmat o gramada de oferte dupa?
  • Am indentificat la mine tipare si comportamente care ma baga in belele mereu si care creeaza o debandada in orice domeniu al vietii mele, cu precadere obiceiul de a ma uita in stanga si dreapta dupa alte surse de atentie in momentul in care nu primesc ce am nevoie din relatia mea. In loc sa mai repet asta la nesfarsit, acum stiu cum sa ma uit dupa semne timpurii si sa iau actiune pentru rezolvarea problemei, pana nu e prea tarziu.
  • Tiparul asta stricat mi-a adus atata vinovatie si sentimentul permanent ca eu sunt singura responsabila de ruperea relatiilor. Acum, stiu cum sa culpabilizez intr-un mod realist si inteligent, fara a pune toata greutatea exclusiv pe umerii mei si toate lucrurile rele pe seama mea, adaugand si cele bune: tot ce am incercat, cate eforturi am facut, cat de mult m-am schimbat in bine, cat am oferit in relatie, cat de frumos am iubit, etc. Bunele si relele impreuna!

Lista poate continua la nesfarsit, la cat de multe am descoperit, dar hai sa trecem la aspectele practice, ca sa puteti sa folositi la randul vostru, regula de aur!

Cum sa o aplici pentru tine?

  • Creion si hartie, prieteni!

Abordare old- school pentru fiecare decizie importanta sau proces pe care il iei in serios! Conexiunea mainii care scrie cu creierul nostru care gaseste raspunsuri naste un flux de energie creatoare care o sa schimbe constient modul in care vedeam anumite situatii, amintiri, oameni.

  •  Ia-ti un moment de liniste pentru tine

Asta este atat de important, astfel incat, fa-o cum trebuie! Nu trebuie sa fii distras de altii, de zgomote, de telefon sau TV. E un moment de sinceritate absoluta cu tine, de cautare a raspunsurilor si a tuturor schimbarilor pe care ai fi putut sa nu le prinzi la momentul cu pricina, care poate au aparut fara instiintare prealabila si pe care le-ai luat de bune, de-a lungul timpului.

  • Fara graba

Da-ti timp si ai rabdare cu tine, poate chiar vei simti nevoia sa lasi gandurile sa iti umble prin minte cate zile ca sa accesezi mai multe resurse pentru a gasi binele din orice situatie nefericita prin care ai trecut. Nu este comod sa ne intoarcem la momentele de suferinta, pe multe poate le-am blocat voit, fara sa ne dam seama, asa ca fa procesul asta fara graba.

  • Fa o lista

Ca la scoala, scrie toate intamplarile care ti-au adus tristete, suparare, mahnire si sorteaza-le cum vrei tu, dupa data, dupa nume, etc. Asta e ceva ce faci pentru tine, nu ca sa arati lumii, asa ca tu esti singurul care trebuie sa inteleaga ce scrie acolo.

  • Fii serios si sincer in incercarea asta

Gandeste-te pe bune la tot ce ai invatat, ai schimbat si ai facut diferit din momentul respectiv. Nu e vorba doar despre a scrie niste chestii pe o hartie, este vorba de momentul ala in care iti dai seama cate ai castigat, demce ai beneficiat sufleteste incepand din ziua aceea, ce ai decis sa se intample in continuare si cum ai facut sa se intample asta.

  • Pune intrebarile corecte

Ca sa gasesti raspunsurile care trebuie, e necesar sa pui intrebarile corecte, ca de exemplu:

  1. Ce am invatat de aici?
  2. Cum am ajuns la lectia/parerea/concluzia asta?
  3. Ce semne puteam sa vad de-a lungul timpului, ce am ratat?
  4. Ce pot sa fac diferit de acum incolo?
  5. Instinctul meu ce zicea si in ce moment am stiu asta?
  6. Cum am reusit sa trec peste?
  7. De ce a fost atat de important sa trec peste asta si sa schimb ceva?
  • 5 la 1

Am ajuns la partea grea: pentru fiecare experienta nefavorabila, trebuie sa gasesti cel putin 5 lucruri bune care au venit de acolo. Primele doua vor veni la tine foarte usor, ai sa vezi, insa smecheria este sa te duci in profunzime si sa descopri mai multe. Acolo incepe cu adevarat magia. In cazul meu, nu m-am putut opri si scrisesem atat de multe, facusem legaturile, descoperiesem motivele adevarate si dadusem la iveala fricile care ma oprisera pe drum, iar la sfarsit sentimentul de bucurie mi-a invadat toata fiinta.

  •  Extra efort

Descoperirea si scrisul pe hartie nu sunt chiar de ajuns daca ne oprim acolo si ne uitam la ele ca la pagina de facebook. Trebuie sa ni le insusim, sa ni le asumam si sa le facem o parte din noi, asa cum pana acum ne asumam doar partile negative si ne masuram doar prin prisma lor. Bucura-te de orice lucru bun gasit si fa-l al tau!

  • Schimba povestea din caul tau

Acum ca ai scorul de 5 la 1 pentru fiecare moment de suparare, trebuie sa faci schimbarile astea si in perceptia ta, astfel incat acea despartire nu mai inseama doar pierderea iubirii, ci se schimba in sansa de a cunoaste alti oameni, de a iesi din zona de comfort, de a face alegeri mai bune, de a invata sa anticipezi probeleme din timp si sa comunici mai bine ce vrei de la o relatie. S-ar putea sa fie motivul pentru care te-ai decis ca meriti mai mult, pentru care ai inceput sa slabesti, sa iti intri in forma, sa ai mai multa dorinta si timp pentru a te concentra pe job si pentru a avea toate rezultatele extraordinare pe care le-ai dobandit intre timp. In felul asta, nu mai e vorba doar de suferinta care a urmat despartirii ci si de toate celelalte lucruri minunate care s-au inatmplat dupa. Orice intamplare trista are potentialul de a fi o trezire la realitate, o binecuvantare mai ascunsa sau o schimbare in directia potrivita in ceea ce priveste modul in care vezi, simti si te bucuri te viata.

  • Fa din sentimentul asta de bucurie un obicei

Simte-te mandru de tot ce ai realizat pana acum si pentru toata bunatatea care o sa bata la usa ta de acum incolo daca te tii de acest nou tipar de a vedea situatiile. Aplica acest principiu de 5 la 1 in toate aspectele vietii tale si in curand vei avea mai multe pentru care sa fii recunoscator. Fa schimbarea asa si o sa vezi cum calitatea trairilor tale o sa se imbunatateasca aproape instant, mai repede decat crezi!

Firma la care lucrez are tot felul de initiative dragutele, e adevarat, unele mai aproape de sufletul meu decat altele, insa as vrea sa va vorbesc de una care m-a surprins mai mult decat ma asteptam. Acum un an de zile, s-a derulat un programel numit „Letters to your future self” si am decis sa imi scriu o scrisoare mie, sa o sigilez si sa o primesc inapoi spre citire doar dupa ce trece anul. Nu am uitat de ea, dar uitasem ce cuvinte am pus acolo. Unii dintre colegi au fost prevazatori si darnici cu sine, si si-au pus un bon de masa sau chiar bani in plicul sigilat, tot ca un fel de cadou de la ei pentru ei, insa eu tineam minte ca mi-am scris ceva, evident.

Azi am primit-o pe birou, sigilata si cu desen pe ea, tipic mie.

Am sa va dau mai jos citat intreg din mine, editia 2016, si sper sa va aduca la fel de multa emotie precum mi-a dat mie cand am citit-o. Vorbesc de mine de acum un an si de mine de azi, ca si cum suntem doua persoane diferite care impart acelasi vis, si ma adresez la plural – de asta uitasem, dar cumva, mi se pare act de simpatie fata de mine, iar asemenea gesturi sunt mai rare catre sine, nu? Cel putin in cazul meu, sunt. Ma intreb daca am facut ce mi-am pus in cap de mult, daca am rezolvat problemele care ma suparau de ceva timp, daca am mai crescut putin.

Ce nu ma asteptam si s-a intamplat odata cu scrisoarea asta, a fost sa primesc afectiunea de care am atata nevoie in ultimul timp, chiar de la mine! Varianta mai tanara a mea, de anul trecut, a anticipat o parte o mare parte din ce se va intampla, din ce o sa-mi lipseasca, din ce o sa ma opreasca si din ce o sa am nevoie sa aud, asa ca mi le-a spus, cu atata intelepciune si drag, cu vocea unei bunicute smechere care stie exact cum sta treaba cu viata, pe care niciodata nu am avut-o. Daca voi mai intelegeti ceva din partida in 3 a timpului – „trecut, prezent, viitor”, va rog sa-mi spuneti si mie, ca m-am pierdut cu aceasta ocazie.

„12.02.2016

Acum un an, ne-a scris profesorul de romana din liceu ca sa ne aduca aminte ca avem nume si fiinta „rimand numai cu magia” si nu pot decat sa sper ca am trait de atunci cu siguranta asta in suflet.

As vrea sa stiu ca suntem mai fericite si mai sanatoase acum, ca ne alegem fericirea in fiecare zi si ca o traim.

Daca inca e coada la inima noastra, inseamna ca suntem in continuare faine la suflet!

Traim relatia pe care ne-o dorim? Am vorbit cu adevarat despre toate problemele pe care le-am avut pana acum? Am facut eforturi? Am schimbat ceva?

As vrea sa stiu ca esti mai recunoscatoare si mai optimista decat sunt eu azi, pentru ca ai de ce. Orice a vazut cineva in tine, la un moment dat, e inca acolo, le-ai avut pe toate, de asta le simti lipsa sau nevoia, trebuie doar sa-ti reamintesti!

Nu mai traim in frica si invinovatire, nu dam vina pe sensibilitate, nu il punem pe NU in fata, nu traim in minciuna ca nu suntem bune de nimic sau ca nu meritam binele. Sper ca am lasat in urma gandirea care ne tine mereu in starea de „a vrea” si atat.

As vrea sa stii ca esti iubita.

Vreau sa te uiti la tot ce ai facut in ultimul an si sa simti cat de mult ai progresat, cat de multe ai facut.

As vrea sa avem un blog si sa-l crestem mult mai mult. Aminteste-ti de Revelionul 2015 in care ai avut ideile, sunt toate acolo, la fel de bune, trebuie doar sa le aduci la viata: build it & they will come!

Sa-ti aduci aminte mereu de cate lucruri grozave iti aduce jobul tau si cate minuni ai de acolo. Cel mai probabil e timpul sa-i scrii cateva randuri prietenei tale din state.

Yoga e inca parte din programul nostru, nu?

Sa stii ca inca suntem on track, nu am ratat nimic pana acum, nu suntem pe un drum gresit si o sa ajungem unde trebuie.

As vrea sa stiu ca te-ai gandit mai mult la tine, te-ai pus pe primul plan si ca ti-ai permis sa traiesti, sa simti, sa te bucuri; sa nu te razgandesti niciodata in privinta asta: e cel mai important sa fii impacata cu tine si sa ai grija de inima ta.

Daca imi spui acum ca ne place singuratatea si apartamentul nostru, chiar am sa ma bucur! Asta inseamna ca am crescut un pic!

Sa-ti aduci aminte mereu ce schimbare enorma ai facut in viata ta atunci cand aplicai pentru joburi si cat bine ti-a adus.

Gandeste-te la cat de frumoasa a fost relatia ta cu el, cat de minunat este cu tine si pretuieste fiecare gest. Daca acum nu mai e la fel, nu te da la o parte din calea iubirii. Ai incredere! Esti responsabila pentru fericirea ta de azi, dar si de maine! Crezi prea mult in ideea ta de viata frumoasa, ca sa nu o traiesti! Permite-ti! Da-ti voie sa traiesti altfel lucruri noi, nimic nu trebuie sa fie la fel ca inainte! Re-Creeaza fericirea de ieri si creeaza ziua de azi, exista numai prezentul, numai momentul de acum!

Sper ca stii exact cat de amazing esti, inside out, si sper sa pastrezi mereu sentimentul pe care l-ai avut la stii tu ce xmas party:).

Te iubesc!”

Daca va intrebati, unele lucruri scrise acolo, s-au intamplat deja, unele s-au stricat, s-au incheiat sau sunt in curs de refacere. Atata bucurie mi-a adus scrisoarea incat de abia astept sa fac exercitiul asta din nou si sa-mi pun la pastrare niste ganduri pentru la anul. Daca v-a placut, puteti incerca oricand asa ceva, cu un mic disclaimer: genereaza emotii puternice, manevrati cu grija!

Eram in cabina de proba, entuziasmata de ce gasisem prin magazin dupa o sesiune maI lunga de “quality time together” la shopping, impreuna cu partenerul meu. Ca orice alt barbat, simte imediat nevoia de gasi o solutie la orice problema si de asta, ori de cate ori am vreo cerinta in timp ce probez, stiu ca este omul potrivit pentru aceasta misiune: are orientare in spatiu, background profesional de armata, asadar daca poate sa gaseasca resurse necesare noaptea in padure, poate sa supravietuiasca cateva ore in mall, stie unde sa gaseasca si cum sa citeasca o eticheta, si nu are gusturI rele cand vine vorba de hainute pentru mine, deci ce iti poti dori mai mult?

In timp ce probez, imi dau seama ca am nevoie de o marime mai mare pentru topul pe care il alesesem, asa ca-I fac un semn discret, il chem langa cabina si il rog sa-mi aduca un 38. Pleaca elegant de langa mine, si in momentul in care se indeparteaza destul de mult, mai intreaba inca o data, in gura mare: “Cat iti trebuie, baby, 38?????” . Nu stiu daca a fost de vina ecoul care s-a creat in cabina, zambetul lui care trada increderea inocenta ca daca este mai mare, e mai bine, vocea lui de barbat rostind marimea respectiva care a facut-o sa para mai degraba dimensiune de cort si nu de top din dantela sau faptul ca am vazut cateva capete intoarse, insa cert e ca nu mai exista nici o sansa sa-mi placa cum imi venea marimea mai mare ceruta.

A ramas cumva cu mine intamplarea asta, am povestit-o fetelor la birou, la cafea, am ras sincer, cu pofta si cu un simt (ascuns) de liniste sufleteasca ca toate purtam in dimineata aia o marime S la pulover. Si totusi, inca eram pusa pe ganduri. De ce nu am cumparat topul, daca imi placea si ma simteam bine in el? Pana la urma, imi trebuia o marime mai mare in partea bustului, ceea ce nu e deloc rau! Daca este sa fiu sincera, am in dulap marimi de la XS la L si in toate ma simt ok. Prefer oricand o haina care e putin mai larguta, mai comoda, o camasa care cade pe un umar, o rochie care ma lasa sa respir in defavoarea uneia care ma face sa arat gravida de la o aluna, deci, trebuie sa fie altceva la mijloc.

S-ul de pe eticheta nu vine de la Smart sau Sexy

Am trecut de la glumite la birou, la artileria grea de rationamente logice si introspectie cu scopul de a ajunge la adevaratul motiv pentru care nu ma lasa in pace gandul ca m-am facut singura sa ma simt prost, pentru ca asta se intamplase de fapt – cine a zis ca shoppingul nu e metoda de autocunoastere si terapie, se inseala amarnic!

Cu toate stim ca S -ul acela, nu vine de la Smart sau Sexy, ca nu are nicI o legatura cu atitudinea, intelectul si senzualitatea, ca nu e elementul cheie din perSonalitate (si daca inca nu suntem convinse, oricand o avem pe Beyonce cu noi sa ne explice cum sta treaba), insa o marime mai mica la orice, are uneori puteri magice asupra pSihiculuI nostru. Inseamna o victorie personala, un rezultat palpabil si notabil, un plus de incredere. De multe ori, e mai puternic decat un brand sau decat comfortul tau si te trezestI ca iti vine sa raspunzi in alt mod unuI compliment legat de tinuta ta: “Ce draguta e rochia asta!”, “Merci, e un S”. Facem obsesii pentru oversized jackets, poncho-urI si boyfriend jeans, dar si pe alea, le vrem XS, daca se poate, de parca ar conta la ceva!

Avem cumva standarde duble pentru noi?

Cele de mai sus nu sunt rele, insa noi, femeile, facem asta sa functioneze cumva in detrimentul nostru si ajungem sa ne simtim prost, sa ne punem la colt pe coji de goji daca cumva nu ne incadram in propriile standarde de frumusete. “Beautiful in any size or shape” are de a face cu increderea in sine, cu energie pozitiva, cu o viata sanatoasa si traita din plin, numai ca asta e un slogan prea lung si nu ar incapea pe nici o eticheta.

Ma intreb totusi de ce sustinem asta si credem cu tarie ca e adevarat cand e vorba de alte persoane, dar nu de noi insine? De ce vedem ca prietenele noastre sunt frumoase indiferent de marimea hainelor lor, dar cand vine vorba de noi, nu se mai aplica aceeasi regula? Sa nu ma intelegeti gresit, sunt prima care militeaza pentru standarde mai inalte in ceea ce priveste modul in care arati, te prezinti si mai important decat toate, modul in care te simti si nu sunt fan de mediocritati sau scuze, insa nu cred ca trebuie sa ne pedepsim constant.

Inca un exemplu clasic: ai vrea ca el sa te placa in pijamalele lalai cu girafa grasuta care sta pe norisor, nu? Doar daca te place nemachiata, nearanjata si in cei mai largi pantaloni de trening, stiI ca e dragoste adevarata, nu e asa? Dar tu pe tine, te placi fara makeup? Olinda, oglinjoara, cine nu e cea mai corecta din tara?

SI daca tot am ajuns la parteneri, intr-o existenta chinuita de masuri, de ce insistam sa mintim ca marimea nu conteaza, ladies?